Observatorul din Nisa a fost construit în 1878 cu sprijinul financiar al lui Raphael-Louis Bischoffsheim. Principalii arhitecţi ai structurii au fost Charles Garnier (care a contribuit şi la proiectarea Operei din Nisa) şi Gustave Eiffel.
Excelenţa arhitecturală a observatorului nu este reflectată doar de meritele artistice ale clădirii, ci şi de particularităţile sale tehnice care înzestrează structura cu flexibilitatea cerută de principala sa misiune, aceea de a oferi publicului cele mai complete şi mai însufleţite experienţe astronomice. Fiecare dintre cele patru faţade este flancată de o coloană ionică, iar structura de bază evocă tehnicile folosite în construirea vechilor piramide egiptene. Impresionantul dom rotativ de 100 de tone (proiectat de Garnier) domină întregul edificiu. La momentul inaugurării, Observatoire de Nice era înzestrat cu cel mai mare telescop astronomic din lume, care atingea 76 de metri în lungime. Cupola care adăposteşte telescopul este lucrarea lui Gustave Eiffel.
În prezent, Observatorul din Nisa mai este numit şi Observatorul Coastei de Azur (Observatoire de la Cote d’Azur). A fost declarat monument istoric în 1994.