Capela Sfântului Mormânt a fost construită între 1782 şi 1784, potrivit proiectelor lui Antoine Spinelli, combinând elemente baroce şi neoclasice. Având în vedere vechimea sa şi virtuţile arhitecturale, a fost declarată monument istoric în anul 2000. Încă de la construcţie, a fost încredinţată ordinului Penitenţilor Albaştri.
Capela şi Piaţa Garibaldi unde este aceasta situată fac un corp comun armonios, întrucât ambele au fost proiectate de acelaşi arhitect şi construite în aceeaşi perioadă de timp. Partea inferioară a faţadei prezintă câteva arcade şi este dominată de un balcon, însă acesta din urmă a fost adăugat abia 60 de ani mai târziu, în 1860.
Pe lângă utilitatea sa ca locaş de cult, clădirea a fost uneori folosită de către autorităţile locale în scopuri mai pragmatice, cum ar fi acela de primire a membrilor dinastiei de Savoia în timpul vizitelor lor la Nisa.